Comuna Brăneşti este alcătuita din satele Brăneşti, Pasarea, Islaz si Vadu-Anei.
SATUL BRĂNEŞTI- este cea mai veche aşezare a comunei. Nu se poate stabili cu precizie anul in care au apărut primele aşezări, dar documentele scrise atesta existenta sa inca din a II-a jumătate a secolului al XVI-lea, având deci o vechime atestata de peste 400 ani. In Tara Româneasca intre anii 1591-1592 a fost domnitor Ştefan Vodă Surdul, fiul lui Ioan Vodă cel Cumplit, care a cumpărat moşia “La Zgâriata” pe apa Pasarea, langa moşia Brăneştilor.
Hrisovul din 1608 al lui Radu Vodă, menţionează ca “semnele acestui sat sa se ştie, in lung din matca Pasării pana in drumul Piteasca si in lat, din hotarul Brăneştilor, pana in hotarul Crasanilor”.
Fixata pe teren, vatra satului Zgâriata a fost in partea de sud a satului Brăneşti, la cca. 400-500 m de cartierul Băjenari, pe intrândul înspre pădure , in stânga actualului drum care trece spre zăgaz (cunoscut in trecut sub denumire de drumul morii ). La acest zăgaz, pe apa Pasarea, a existat moara Zgâriata, amintita de documentele moşiei Brăneşti si însemnata pe hartile cadastrale. In 1608 satul si moşia Zgâriata au fost cumpărate de vornicul Cernica si şotia lui Chiajna, iar locuitorii, după cum glăsuieşte amintitul Hrisov “ din megieşi cum erau s-au vândut ei toţi cu toate moşiile lor, ca sa fie rumani”. Satul Zgâriata s-a risipit prin 1738 din cauza unei ciume care a bântuit in Bucureşti si in împrejurimi. Locuitorii ramaşi in viata, s-au stabilit in satul Brăneşti.
In 1608 satul si moşia Brăneşti sunt proprietatea vornicului Cernica. In 1677, jumătatea din moşia Brăneşti trece in proprietatea Mitropoliei Bucureşti, care la rândul ei intre anii 1719-1750 cedează Patriarhiei din Alexandria acesta proprietate a Manastirii Cernica.
In anul 1863 moşia Brăneştilor este supusa secularizării si devine moşie a statului. Intre anii 1800-1830 in satul Brăneşti, migrează primele familii de locuitori din Sudul Dunării (sârbi si bulgari). Influenta acestora se resimte si astăzi in limba si obiceiuri.
Denumirea satului Brăneşti vine de la cuvântul “Brana” si înseamnă “Poiana” - loc închis intre păduri. Ca urmare a poziţiei sale geografice a apropierii de capitala, satul Brăneşti a cunoscut o dezvoltare rapida in secolele XVIII-XX.
In cercetările efectuate in 1976 de profesorul Gherman Dragos pe ostrovul din lacul Brăneşti de pe Valea Pasarea s-a constatat ca aşezarea este mult mai veche. Pe acest ostrov s-au găsit vestigiile unei aşezări de tip “gumelnite”, reprezentate prin fragmente de ceramica lucrate din pasta fina de culoare roşie-cenuşie pana la negricioasa decorate cu brâuri in relief, alveole, motive formate din linii incizate, cuţite si răzuitoare din cremene, dalti din piatra lustruita de forma trapezoidala si colturi rotunjite, care dovedesc ca ocupaţia locuitorilor era agricultura. S-au mai găsit statuete feminine legate de cultul fecundităţii. Aceste fragmente vorbesc clar de existenta unei aşezări neolitice in perimetrul comunei.
In satul Brăneşti , biserica “Sf. Ierarh Nicolae” clădita in 1859 din cărămida are forma de trefla, cu pridvor închis si o singura turla. Clopotniţa este clădita in 1936 si este cu bolta la intrare. Prima biserica a satului Brăneşti era din lemn, avea tot hramul Ierarhului Nicolae si a fost construita de Gricorasco. Era amplasata la 50 m sud de actuala biserica, in vechiul cimitir, din care de mai păstrează numai piatra pe care era “Sfânta masa”.
Satul Pasarea- este al doilea ca vechime in cadrul comunei. Primele aşezări dateaza din anul 1813, an in care a luat fiinţa Manastirea Pasarea. Denumirea satului vine de la numele Manastirii si moşiei Pasarea pe care s-au asezat primii clacasi. Localitatea mai este cunoscuta si sub numele de Burdusani. La împroprietărirea din 1864, satul avea 55 de case , 20 de locuitori fruntaşi, 17 mijlocaşi si 4 palmesi, improprietariti cu 223 ha teren arabil. In anul 1898 populaţia satului număra 343 locuitori cu 250 Ha. Statul poseda la acea data 820 ha, teren din care 600 ha pădure si 220 ha teren arabil pe care il cultiva cu arendasii sai . Satul avea o biserica si o şcoala frecventata de 61 copii.
Satul Vadu-Anei- a luat fiinţa in anul 1878 pe moşia statului numita Vadu-Anei, in suprafaţa de 942 ha. Scopul infiintarii acestui sat a fost acela de a asigura forţa de munca pe acesta moşie. In secularizarea din 1863, mosia Vadu-Anei aparţinea Manastirii Radu Vodă din Bucureşti si era cunoscuta sub denumirea de “Moşia Crasanilor”.
Hrisovul lui Mihnea Voievod  - 1590, aminteşte ca actuala vatra a satului Vadu Anei si pe malul drept al paraului Pasarea in imediata apropiere a existat o aşezare veche cunoscuta sub numele Crasani. In 1878 au fost improprietariti 73 de însuratei aduşi de prin satele vecine : Brăneşti, Pasarea, Fundeni, Piteasca. Terenul atribuit acestor familii (locuri de casa si arabil) a fost de 385 ha. In primii ani satul a avut o dezvoltare ascendenta . In 1889 in decurs de numai 10 ani populaţia  satului a ajuns la 320 locuitori. Denumirea de Vadu-Anei dat moşiei si apoi satului , vine de la o hangiţa Ana, care avea han la drumul de trecere peste apa Pasarea in direcţia Fundeni.
Prin anii 1972-1989 satul este dezafectat, locuitorii au fost mutate in Brăneşti, iar terenul redat agriculturii. După intrarea in vigoare a Legii nr. 18/1990 – legea fondului funciar, locuitorii si urmaşii acestora din acest sat mutate cândva cu forţa in Brăneşti, si-au repreluat vechile terenuri de casa si satul a început sa se înfiripeze din nou.
Satul Islaz – este aşezarea cea mai noua din componenta comunei si este cunoscuta si sub denumirea de Satul Nou. A luat fiinţa in anul 1893, când in baza Legii pentru înstrăinarea  bunurilor statului a fost pusa in vânzare moşia Brăneşti, proprietate a statului. Terenul a fost parcelat si vânzările s-a făcut intre 1890-1893, astfel : 140 loturi in ţarina si 140 loturi de casa in vatra satului in suprafaţa de 696 ha., 2 loturi pentru şcoala si biserica in suprafaţa de 10 ha, 24 loturi mai mari de 10-25 ha, in suprafaţa de 313 ha. Suprafaţa parcelata pentru vatra satului a fost de 70 ha. Terenul parcelat pentru locuri de casa era folosit înainte de vânzare ca islaz pentru păşunatul vitelor de unde si denumirea satului de Islaz.
Construirea primelor locuinţe a început in primavara anului 1894 . Locuitorii satului provin din următoarele localitati : Brăneşti, Hagiesti, Moara Domneasca, Pantelimon, Dudesti-Cioplea, Afumaţi, Băneasa, Strainii-Dobreni, Butimanu.
Manastirea Pasarea - e schit de călugărite si a luat fiinţa in anul 1813 pe moşia Pasarea a Stonicului Grigore Asan. A fost înfiinţata de stareţul de atunci al Manastirii Cernica Arhimandritul Timoftei.
Manastirea este declarata monument istoric. Proprietatea manastirii (teren agricol) la secularizarea din 1863 era de 1500 ha si numeroase bunuri materiale. Ca immobile poseda biserica mare, biserica cimitirului si clopotniţa la care se adauga muzeul manastirii si numeroase chilii. A fost renovata in întregime intre anii 1973-1977.
In muzeul manastirii sunt expuse o serie de obiecte de valoare ca tipărituri vechi, manuscrise , sculpturi, picturi. Printre acestea se afla : Evanghelia si Apostoli – tipărite la Manastirea Snagov in anul 1697 de Mitropolitul Tarii Romaneşti – Antim Ivireanul; Biblia de la Blaj tiparita in 1795 de catre Samuel Micu, Biblia superioara celei de la 1688 de la Bucureşti, Manuscrise vechi cu lecturi religioase împodobite cu miniaturi, diferite obiecte lucrate in sidef si filigram in sec XVIII-lea, picturi in stil Sinaist si oriental.